J’ai 12 pieds, 8 bras, 6 têtes et 3 doigts. Qui suis-je ?
Am 12 picioare, 8 brațe, 6 capete şi 3 degete. Cine sunt eu ?

Réponse : UN MENTEUR (=un mincinos)

V-am încurcat aici. Vă gândeați mult şi bine….că nu nimereați răspunsul, aşa-i ?

Quel est le fruit qui a ses pépins à l’extérieur ?

Ce fruct are semințele la exterior ?

Réponse: fraise ( căpşuna )

Voilà…!

p.s.  Voi reactualiza acest post. Vreau să-i adaug o fotografie cu o căpşunică. Trebuie să caut mapa cu desenele elevilor mei.

Observ ca  in ultimul timp   blogul a fost vizionat mai des. Cel putin asa zic statisticile, 50 vizitatori pe zi  este totusi ceva…un ceva care spune ceva …daca blogul acesta ar ajuta fie doar o singura persoana tot m-as bucura

Multumesc pentru vizitele voastre si sper sa revin cu postari cat de curand. Postari care sa va fie de folos.

Adverbul (L’Adverbe) :

-este un cuvânt invariabil  ( nu îşi schimbă forma, nu are nici gen, nici număr), cu excepţia lui « tout ».

- aduce o informaţie suplimentară, o precizare  într-o propoziţie (ex : Il mange beaucoup)

-prezenţa sa nu este obligatorie (exemplu, propoziţia fără adverb : Il mange.)

-este folosit pentru a menţiona timpul, cantitatea, locul sau modul cum se desfăşoara o acţiune.

Avem adverbe de :

-de mod (de manière) : bien=bine, mal=rău, vite/rapidement=repede, lentement/, doucement=încet …

-de cantitate (de quantité) : beaucoup=mult, peu=puţin, trop= prea mult, assez=destul …

- de timp (de temps) : hier= ieri, aujourd’hui=astăzi, demain=mâine …

- de loc (de lieu) : dedans=înăuntru, dehors=afară, ici=aici, là=acolo, loin=departe, proche=aproape …

- de afirmaţie (d’affirmation) : oui=da, certainement=sigur …

-de negaţie (de négation) : non=nu, jamais=niciodată …

-de îndoială (de doute) : peut-être=poate, sans doute=fără îndoială …

- interogative (interrogatifs) : où =unde, quand=când, comment =cum, combien=cât,

pourquoi =de ce…

*tout folosit ca adverb înseamnă cu adevărat foarte, total, absolut, complet.

*tellement =atât de… (–> intensitatea) Alain est tellement beau ! (Alain este atât de frumos !)

Majoritatea adverbelor provin din adjective. De regulă, aceste adverbe,provenite din adjective, sunt de mod. Formarea adverbelor :

1.–>adăugăm –ment la finalul unui adjectiv care se termină în vocală

ex : absolu –>absolument                     facile–> facilement

adj.             adv.                              adj.           adv.

2.–> adăugăm –ment la femininul adjectivului

ex : doux       –> douce–>       doucement               pur– >      pure–>    purement

adj.masc.    adj.fem             adv.                     adj.masc.   adj.fem       adv.

3.–> înlocuim terminaţia -ant sau -ent de la finalul adjectivelor cu –amment sau emment 

ex : abondant–> abondamment                               apparent–> apparement

adj.                 adv.                                              adj.                adv.

Avem şi excepţii :

commode –> commodément, énorme –> énormément, bref–> brièvement, gentil–> gentiment

mauvais–> mal, précis–>précisément, commun–> communément, profond–> profondément etc.

*adjectivului « bon »îi corespunde adverbul « bien »

*unele adjective pot fi folosite ca adverbe (ex : Monique parle fort. Les fruits coûtent cher. Ces fleurs sentent bon.)

*adverbul « bien » poate avea numeroase sensuri : très sau trop, beaucoup (ex : Je vous trouve bien optimiste.–> très) sau este folosit pentru a sublinia un lucru, a întări o afirmaţie (ex :  On est bien jeudi, aujourd’hui ?—> vraiment, réellement).

* « fort » poate avea sensul de « très » în fata unui adjectiv sau adverb (ex : Ces macarons sont fort bons.).

*unele adverbe (cele de cantitate) pot fi urmate de « de/ d’ » +substantiv fără articol :

Ex : Il y a beaucoup d’arbres ans ce parc.

Adverbe care nu provin din adjective :alors (atunci), après (după aceea), assez (destul), aujourd’hui (astăzi), auparavant (înainte), aussi (de asemenea), beaucoup (mult), bientôt (în curând), cependant (între timp), comme (ca/ cum), d’habitude (de obicei), davantage (mai mult), de nouveau (din nou), dedans (înăuntru), dehors (afară), déjà (deja), demain (mâine), encore (încă, iarăşi), enfin (în sfârşit), en retard (târziu), ensemble (împreună), ensuite (după aceea), hier (ieri), ici (aici), jamais (niciodată), là (acolo), loin (departe)maintenant (acum),

même (chiar), parfois (câteodată), partout (pretutindeni), peut-être (poate),plus (mai mult)
plutôt (preferabil, mai degraba), près (lângă), presque (aproape), puis (atunci), quelquefois (câteodată), si (atât de), souvent (adesea) ,  surtout (în mod special, mai ales), tard (târziu), tôt ( devreme), toujours (mereu/întotdeauna), tout (în întregime), tout à coup (dintr-o dată), tout à fait (complet), tout de suite (imediat), très (foarte), trop (prea mult, vite (repede).

Gradele de comparaţie ale adverbului  ( les degrés de comparaison de l’adverbe)

Gradele de comparaţie ale adverbelor se formează în modul următor:

1.Positif(P.)–>adverbul aşa cum este trecut în dicţionar: Monique parle vite.

2a.Comparatif de superiorité (C.S.) : plus + adverb + que = ‘mai … decât’:
Ex : Monique parle plus vite que François. (Monique vorbeşte mai repede decât François)
2a.Comparatif d’infériorité (C. I.) : moins + adverb + que = ‘mai puţin … decât’:
Ex :Monique parle moins vite que François. (Monique vorbeşte mai puţin repede decât François)
2b.Comparatif d’égalité (C.E.) : aussi + adverb + que = ‘la fel de … ca’:
Ex : Monique parle aussi vite que François. (Monique) vorbeşte la fel de repede ca şi François)

3a.Superlatif relatif (S.R.):

le plus + adverb = ‘cel mai [mult] …’:
Monique parle le plus vite. (Monique vorbeşte cel mai repede)
le moins + adverb = ‘cel mai [puţin] …’:
Monique parle le moins vite. (Monique vorbeşte cel mai puţin repede)

3b.Superlatif absolu (S.A.)

Très + adverb= foarte…

Monique parle très vite.  (Monique vorbeşte foarte repede)

Cazuri particulare (Cas particuliers)  de comparative şi superlative iregulate :

*mieux este comparativul de superioritate şi superlativul adverbului bien
bien–>mieux (C.S.)–>aussi bien(C.E.)– >moins bien(C.I.)–>le mieux (S.R)–>le moins bien (S.R)–>très bien (S.A.)

Ex : Avec mes nouvelles lunettes, je vois mieux qu’un avant.bien

Beaucoup–>plus / davantage–>autant–>le plus
peu–>moins–>aussi peu–>le moins–>très peu

*când comparaţia se face cu un număr, vom folosi constructia : număr + de plus/ de moins que.

Ex : Antoine a trois ans de plus que sa sœur.

Locul adverbelor (la place des adverbes) :

Ltimpurile simple,  adverbul este plasat după verbul la care se raportează :

Ex : Je vous raconterai brièvement (=pe scurt) mon histoire.

La timpurile compuse, adverbul este plasat între auxiliar şi participiu, cu excepţia adverbelor de timp, de loc şi care se termină in –ment. Acestea se pun mai ales după participiu.

Ex : Nous avons beaucoup voyagé dans notre jeunesse. Mes amis sobt arrivés hier.

*adverbele de timp : déjà, toujours, souvent, jamais se pun înaintea participiului : On a déjà vu ce film.

Adverbul, care dădetalii despre un adjectiv sau alt adverb, stă în faţa acestora :

Ex: N’ajoute pas de sel, ta soupe est assez salée.

                                                           adv    adj

Sur l’autoroute, il ne faut pas rouler trop vite, ni trop lentement.

Ordina adverbelor interogative într-o propoziţie interogativă depinde de nivelurile limbii ( niveaux de langue : familier, courant soutenu) :

Ex : Tu as démissionné quand ? (familier)

Quand est-ce que tu as démissionné ?( courant)

Quand as-tu démissionné ? (soutenu/ formel).

*adverbele interogative pot fi precedate de prepoziţii. Ex : D’où vous venez ?

*adverbul poate sta la început, la mijloc sau la finalul unei propoziţii

Ex : Hier, j’ai vu mes cousins. J’ai vu hier mes cousins. J’ai vu mes cousins, hier.

Locuţiuni adverbiale (locotions adverbiales) :

*locuţiunea sur-le-champ (illico în français familier) se traduce prin instantaneu, pe loc, brusc.

Ex : Quand j’ai vu mon ex à la fête, je suis partie sur –le –champ /illico.

Registrele limbii/ niveluri de limbă sunt moduri de a ne exprima în funcţie de situatia de comunicare. Aceste feluri diferite de a ne exprima depind de : cel care se exprimă (nivelul său de educatie, cultura sa, cunoştintele acumulate, personalitatea sa, caracterul) şi de relaţia noastră cu interlocutorul, cu persoana căreia ne adresăm (relaţie de prietenie, de subordonare, prieteni apropiaţi, simple cunoştinţe etc.). Avem 3 niveluri/registre importante de limbă în franceză :

Registrul familiar (registre familier) : îl recunoaştem în situaţiile de comunicare dintre prieteni, colegi de serviciu, în familie-degajarea în exprimare ; în acest limbaj folosim diminutive, augmentative, cuvinte peiorative(cuvinte depreciative) , superlative populare, construcţii cu interjecţii, vocative, imperative,  abrevieri, zicale şi proverbe, popoziţii interogative şi exclamative , repetiţii, elemente paraverbale  (debitul verbal,  pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal) deseori propoziţiile sunt construite fara verb, negaţia este realizată fără « ne ». Acest registru este folosit în oral.

Registrul curent ( registre courant) se distinge în situaţiile de comunicare atunci când cel care se exprimă nu cunoaşte prea bine persoanele cărora se adresează. Cuvintele acestui registru sunt înţelese de toată lumea. Regulile gramaticii sunt respectate, vocabular uzual. Acest nivel de limbă este  folosit de toţi vorbitorii unei limbi, care şi-l însuşesc încă din primii ani de viaţă.

Registrul îngrijit / literar (registre soutenu) :respectarea normelor limbii literare, se pune accentul pe politeţe, relaţii de inferioritate sau de superioritate între vorbitori, prezenţa termenilor abstracţi,

specializaţi, neologici (proveniţi din alte limbi), elementele afective sunt putine şi controlate; vocabularul este bogat, numeroase figuri de stil.

*registre de langue et niveau de langue sunt expresii sinonime.

…nu uitaţi, modul cum ne exprimăm spune multe lucruri despre noi !

Prezentativele (les présentatifs) sunt acele structuri, particule care servesc pentru a prezenta un obiect ( ex : C’est une une fleur.), o persoana (ex : C’est Marie, ma cousine.), introduc o propoziţie, un cuvânt sau  pun în relief un grup de cuvinte.

Prezentativele cele mai uzuale sunt : c’est, il y a, il est, voici et voilà.

C’est este prezentativul cel mai frecvent folosit. Acesta se poate conjuga aproape la toate modurile şi timpurile (ex : C’était là qu’il habitait=Acolo locuia el.) Poate fi urmat de un adjectiv (ex : C’est difficile.), de un substantiv sau pronume tonic : moi, toi, lui, elle, nous, vous, eux, elles (ex : C’est ma sœur. C’est elle.–>aici are rolul de a scoate în evidenţă. Substantivul sau pronumele pot fi insoţite de prepoziţii, ex : C’est à toi de faire la cuisine= Tu eşti cel/ cea care va găti.), de un adverb (ex : C’est là.) sau de o propoziţie (C’est ce que je veux).

C’est est singurul prezentativ care se acordă în număr. Atunci când este urmat de un substantiv, grup nominal sau pronume la plural, prezentativul c’est se va transforma în ce sont (ex :Ce sont des roses.) .

*c’est un + substantiv masculin, singular

*c’est une +substantiv feminin, feminin.

Il y a , în general, prezintă ceva nou, aduce o noutate. Această structură poate fi urmata de un substantiv ,de un grup nominal (ex : Il y a une manifestation dans la rue.=Este o manifestare în stradă.) sau de un pronume (ex : Il y aura quelqu’un au bureau.). În limba română traducem această expresie prin « este/ sunt », « se află », « există ».

Il est –aceast prezentativ este utilizat în locuţiuni şi expresii. Este frecvent folosit pentru a exprima ora ( ex : Il est trois heures  = Este ora trei.). Poate fi urmat de un substantiv (ex : Il est temps de partir) sau de un adjectiv ( Ex : Il est vrai qu’elle est sympa.).

Prezentativele Voici, voilà servesc pentru a arăta ceva sau pe cineva. Acestea pot fi însoţite deun substantiv (ex : Voici/ Voilà mon fils. =Iată-l pe fiul meu.), de un pronume personal COD (me, te, le, la, nous, vous, les) care va sta înaintea sa (ex : Me voilà ! = Iată-mă ! –>cu sensul, sunt aici, tocmai am sosit), de o propozitie (ex : Voici ce que vous m’avez commandé) sau de pronumele « en » într-o propoziţie exclamativă (ex : En voilà une bonne idée ! = Iată o idee bună ! = Ce idee bună !) –>pronumele “en” este poziţionat în faţa prezentativului.

Care este diferenţa dintre Voici et Voilà ?

Voici este folosit pentru a arăta apropierea, ceea ce este aproape de noi, de vorbitor, în timp ce voilà se foloseşte pentru a arăta ceva sau pe cineva care este relativ departe de noi.

O altă observaţie importantă şi bine de reţinut, de cele mai multe ori voici anunţă  (o situaţie, o persoană, un obiect, un eveniment). Voilà rezumă, concluzionează (ex : Ce spectacle est merveilleux. Voilà ce que j’en pense.). Mulţi dintre noi am auzit cuvântul « voilà » rostit la finalul unei păreri personale, unui monolog sau pur şi simplu la sfârşitul unei discuţii.